Emotiile unui ''umeras ''.

Am inceput acest blog din iubire. Simplu. 
Iubirea la mine se manifesta foarte diferit. Depinde pe cine iubesc si depinde cat din iubirea mea ...merita? Cine? Aici se complica povestea ( ii spun poveste pentru ca acest cuvant magic ma duce cu gandul la  copilarie amestecata cu abur de scotisoara si miere (-:  ).

 Iubesc de cand ma stiu eu  si mereu aceasta iubire se intorcea la mine sub diferite forme....Rareori la fel, uneori sub forma de secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului... mai exact lacrimi.  Nu regret insa nicio iubire. 
Iubeam sa merg cu mama la piata sau absolut oriunde mergea ea. 
Iubeam sa le fac surprize parintilor mei si surorii mele. Tin minte ca obisnuiam duminica sa le  pregatesc micul dejun doar ca sa le iubesc reactia in momentul cand vedeau preparatele pe masa   ( majoritatea arse si nu foarte comestibile pentru ca acum 15 ani nu ma pricepeam foarte bine la gatit ). Iubeam sa ii organizez surorii mele mini petreceri surpriza de ziua ei si complotam cu toata lumea pentru a-mi atinge scopul. Eram un mic Machiavelli din frageda pruncie. Pentru a-i face pe cei pe care ii iubeam fericiti, scopul scuza mijoacele.
Pot sa spun ca ma hraneam cu iubire. Nu intotdeauna  mi-a fost impartasita si poate rareori apreciata insa, eu am ramas la fel. Ma ambitionez pana si in ziua de azi sa iubesc pe cine vreau , ce vreau, cat vreau si cum vreau eu.

Daca tot suntem in luna Decembrie , o luna plina de iubire, incarcata cu cadouri si presarata cu zapada, am ales sa le dedic cate o postare oamenilor pe care ii iubesc (  fie ca am fost programata genetic sau nu :-)

Lucky one today : Bianca !...LOVELY BIANCA...surioara mea mai mare !

Nu-i asa ca e mai dulce ca zaharul inmuiat in miere??? I  just love her !!! Pentru mine e o diva chiar daca nu se imbraca in sclipici in fiecare zi si se machiaza din ce in ce mai rar ! Imi aduc aminte de o anumita perioada din copilaria mea cand faceam un adevarat comert pe seama ei. Baietii din ''fata blocului'' o strigau cu zilele numai sa iasa la geam sa ii  admire frumusetea pentru cateva secunde. Evident ca nu a tinut foarte mult treaba asta pentru ca a intervenit Radu, tata, care ii imprastia imediat pe toti de sub geam. E asta a fost momentul meu sa intervin...Ii prosteam sa imi cumpere dulciuri si o strigam eu pe Bia, cu pretextul sa o intreb ceva. Rezultat final : toata lumea era fericita...in special eu :-))) Smart or what? Bianca era atat de frumoasa incat nimeni nu stia cum ma cheama. Stiau doar ca sunt sora Biancai. Si acum ma amuz teribil de treaba asta! E o diferenta de 7 ani intre noi , motiv pentru care nu a contat pentru mine ca ea e atat de frumoasa. Mama mereu ma consola si imi spunea : ''Lasa mama ca tu esti desteapta:-) LOL.
Mi se parea mie ca sunt mai in avantaj asa si o credeam mereu pe mama cand spunea ca ea a venit cu 7 ani in urma si ca eu nu eram programata, deci toata frumusetea i-a dat-o ei. Daaarrrr...eu sunt cea isteata...hmmm ,fie, am zis :-)  
E atat de frumos sa ne amintim aceste momente, pur si simplu dau culoare prezentului.

E atat de minunat sa avem in viata noastra oameni pe care sa ii iubim neconditionat! Indiferent cat de rar vorbim sau cate mii de kilometri ne despart. De obicei suntem la un telefon distanta unii de altii si tot nu reusim sa ne facem timp sa punem mana pe telefon in acelasi timp, insa stim sigur ca atunci cand se intampla recuperam fiecare secunda pierduta. 
Ieri eram copii...azi suntem femei in toata firea. Eu sunt copilul pe care Bianca l-a crescut...si datorita ei am devenit femeia care sunt azi ! 

Indiferent cat ne-am certat, indiferent de cate ori m-am suparat pe ea pentru ca nu voia sa imi imprumute hainele ei fabuloase, fie ca trebuia sa port  haine de -ale ei pentru ei ii ramaneau mici , indiferent ca ma lasa sau nu la ''discoteca''(cat de ciudat suna acum)..... o iubeam si o iubesc ! 

Am gasit aceasta rama acum 8 ani de zile pe jos si de atunci o am in grija. Indiferent de cate ori m-am mutat de cand stau in Bucuresti, rama a venit cu mine. Suntem noi doua acolo...mereu avand grija una de alta !Love it....

Anul trecut in vara cand am fost in vizita la Bia( am uitat sa mentionez faptul ca Bia locuieste in Miami si eu in Bucuresti, nu ne despart decat 9216 km) mi-a cumparat dintr-un magazin aceasta decoratiune de brad si tin foarte mult la ea. Face parte din categoria de lucruri mici care conteaza mult! 

                                            Isn't this  cute?????


Sursa mea de inspiratie pentru aceasta postare este  un umeras. Dar nu orice umeras. Umerasul Biancai de la gradinita. In 1984, acum 28 de ani parintii mei au scris  acest umeras pentru surioara mea iar, dupa  7 ani am ''mostenit'' acelasi  umeras care statea atarnat si ma astepta zilnic sa imi pun hainutele pe el la gradinita. 
M-am bucurat ca un copilas zilele trecute cand l-am gasit si nu imi venea sa cred ca mai exista...si ca de el sta atarnata o rochie de-a mea.